Traseele pornesc din municipiul Baia Mare, reşedinţă de judeţ, este cel mai important centru social economic şi cultural administrativ al judeţului Maramureş. Situat pe ambele maluri ale râului Săsar, în depresiunea omonimă, la poalele Munţiilor Gutâi – Igniş, teritoriul municipiului Baia Mare se încadrează celor două unităţi morfologice, muntele şi depresiunea.

Principalele obiective turistice

Monumente istorice de arhitectură veche:

Vestigiile vechilor fortificaţii ce înconjoară zona medievală a oraşului, ridicate în sec. al XV-lea, din care menţionăm:

• Bastionul Măcelarilor, numit şi „Turnul de Muniţii”
• Monetăria, construcţie realizată între anii 1734-1739, extinsă în 1782, , are la exterior un fragment din zidul de apărare a oraşului medieval
• Piaţa Libertăţii, patrulater cu dimensiuni de 130 x 90 m ce reprezintă vechiul centru al oraşului, complex de arhitectură medievală ridicat în sec. XVII – XVIII.
• Cea mai veche clădire este Casa Iancu de Hunedoara, construită pentru soţia sa Elisabeta, de unde şi numele Casa Elisabeta.
• Hanul Vulturul Negru, ridicat în anul 1802. Din anul 1870 devine sediul primăriei oraşului. O placă comemorativă aminteşte că „Aici a poposit Petőfi Sándor la 8 septembrie 1847”.
• Piaţa Cetăţii (Ţintirim) e dominată de Turnul Ştefan, construit din iniţiativa lui Iancu de Hunedoara în 1446 şi terminat în 1468. Este cel mai reprezentativ monument de arhitectură medievală din Baia Mare. Peretele sudic păstrează un relief al cavalerului Roland, iar pe cel vestic o rozetă, deasupra fiind zidită stema regelui Matei Corvin. Turnul a fost anexă a Bisericii „Sf. Ştefan”, construită în stil gotic şi menţionată în diploma regală din 1347, perioadă în care aceasta era în construcţie. Biserica a fost terminată în anul 1387 şi a dăinuit până în 1769, când a ars.
• Biserica „Sfânta Treime” situată în partea sudică a Pieţii Cetăţii, construită de călugării iezuiţi între anii 1717-1720 în stil baroc, are două turnuri, statui în nişe şi vitralii (edificiul este folosit ca lăcaş de cult pentru credincioşii romano-catolici). Biserica de lemn – monument de arhitectură, construită în anul 1630 în satul Chechiş, a fosă adusă în anul 1939 pe actualul amplasament, cu scop de protecţie. În jurul acestei biserici s-a înfiinţat mai târziu expoziţia în aer liber a Muzeului de etnografie şi  artă populară.

Muzee:

• Muzeul băimărean este fondat în 1905 şi reorganizat în 1907. El funcţionează până în anul 1914, apoi se redeschide în 1920. Reorganizat, muzeul cuprindea trei secţii: de istorie, de artă, de etnografie şi artă populară, devenite ulterior muzee separate.
• Muzeul de istorie şi arheologie,  colecţiile muzeului cuprind 56.000 de piese, cu un bogat material arheologic ce acoperă toate perioadele din evoluţia judeţului. De asemenea cuprinde colecţii de: tehnică minieră, numismatică, stampe, sigilii, arme, ceasuri, pipe, etc şi unele piese extrem de rare.
• Muzeul de artă: clădirea care găzduieşte muzeul este construit în anul 1748 în stil baroc. Are un patrimoniu muzeistic ce cuprinde peste 2600 de lucrări reprezentative de pictură, sculptură, grafică şi artă decorativă ale clasicilor picturii româneşti, ale artiştilor şcolii de pictură băimărene şi ale artiştilor plastici contemporani.
• Muzeul de etnografie şi artă populară, cuprinde o bogată şi variată colecţie de obiecte care reflectă pe de o parte cultura materială, fiind legate de principalele ocupaţii ale populaţiei judeţului: agricultura, păstorit, lucru la pădure (butini), viticultura, albinărit, diverse meşteşuguri şi artă populară, pe de o parte, cuprinzând obiecte reprezentative de artă populară începând cu sec. XVIII-lea: instalaţii de inventar agricol, anexe gospodăreşti, tehnice: mori, pive, vâltori, prese de ulei, reflectând viaţa satului din cele patru zone etnografice: Maramureş, Lăpuş, Chioar şi Codru.
• Muzeul de Mineralogie Victor Gorduza deţine cea mai mare colecţie regională de eşantioane minerale din Europa. Numărul mare de eşantioane, dar mai ales calitatea acestora, determinată de frumuseţea, mărimea, spectaculozitatea formelor şi estetica deosebită a mineralelor componente, a dus la recunoaşterea unicităţii colecţiei acestui muzeu, multe dintre acestea fiind unicate sau rarităţi mondiale. La ora actuală colecţia Muzeului de Mineralogie este constituită din peste 16.500 de eşantioane minerale, 500 de eşantioane de roci, 750 eşantioane de minereu şi circa 2300 de fosile din rezervaţia ştiinţifică Chiuzbaia, toate provenind din regiunea minieră Baia Mare.

Traseul continuă pe DJ  183, Baia Mare – Izvoare, 32 km de drum modernizat. La ieşirea din cartierul Ferneziu, la confluenţa văii Jidovoaia cu valea Firiza, întâlnim rezervaţia geologică „Coloanele andezitice de la Limpedea” cu suprafaţă de 3ha. Coloanele poligonale formate prin răcirea lavelor sunt foarte expresive în partea bazală a fostei cariere, în care exploatarea a fost oprită pentru protecţia coloanelor

Barajul şi lacul de acumulare de la Strâmtori, de pe râul Firiza, la 10 km de Baia Mare, construit pentru alimentarea cu apă potabilă şi industrială, a transformat sub aspect peisagistic întreaga vale a Firizei, într-o zonă de agrement şi turism. Pe parcursul drumului de ocolire s-a amenajat un loc de camping la valea Romană şi mai multe locuri de parcare.

Stațiunea Izvoare situată la altitudinea de 940 m, pe versantul nordic al Ignişului, beneficiază de pârtii de schi pentru începători şi avansaţi, dotate cu schi lift-uri.

Din Poiana Izvoare se pot face excursii la obiectivele din apropiere: vârful Igniş – loc de belvedere asupra Depresiunii Băii Mari, Dealurile Prelucii, Munții Gutâi, Munții Maramureșului și la rezervația naturală Cheile Tătarului, vârful Breze, rezervaţia naturală Vlăşinescu, vârful  Pleşca etc

Tot aici se găseşte mlaştina oligotrofă Vlăşinescu, iar în apropiere se află Tăul lui Dumitru, Poiana Brazilor – cu jneapăn la cea mai joasă altitudine din ţară – 970 m și cu relicte cuaternare, motiv pentru care au fost declarate rezervaţii. Cheile Tătarului sunt de fapt un defileu fierăstruit în andezite. Au versantul vestic aproape vertical, stâncos, cu surplombe, în timp ce versantul estic este constituit din grohotişuri şi zone de pădure. Traseul trece prin stânga barajului Runcu și coboară în satul Mara, în DN 18 și urcă spre Pasul Gutâi, la ieșire din sat se află Păstrăvăria ALEX, iar înainte de pas cu 1 km, întâlnește DJ 183 B, traseu ce ne conduce în Stațiunea Izvoare. În satul Mara pot fi vazute casele tipic maramureșene, construite din lemn, cu acoperișul țuguiat din șindrilă și porțile de lemn lucrate cu o iscusită măiestrie artistică. Ultima casă pe dreapta șoselei, spre Baia Mare, a aparținut pictorului Traian Bilțiu Dăncus. Poarta este dublă, cu sculptură, păstrând simbolurile specifice locurilor, și anume funia, soarele și pomul vieții, realizate în relief sau prin incizii.