Traseul este mai dificil, dar deosebit de frumos. Iarna, pe unele sectoare, traseul nu poate fi abordat decât de schiori.

Plecarea se face de la Cariera Limpedea, situată în nordul cartierului Ferneziu, pe DJ183, unde uimitoarele coloane de andezit bazaltoid, ce par niște colosi geometrici verticali și perfect paraleli, ne copleșesc cu înălțimi de 18-20 m și lățimi de aproape un metru. Traversăm podul peste Firiza și ne înscriem pe drumul forestier ce urmărește Jidovoaia spre amonte. După o oră, ajungem la Groape, în nord-vestul localității Chiuzbaia, apoi poteca trece pe lângă niște case și urmează spre amonte pârâul Izvorul Plopilor. Urcăm lin prin poiană și intrăm într-o pădure de molid, unde panta devine mai accentuată. Printr-un urcuș de aproape o oră, ajungem pe Platoul Ignișului – 1186 m. De aici, poteca se orientează spre vest, prin golul montan, cam 500 m.

Îmbrățișăm cu privirea întreaga panoramă a lanțului vulcanic de nord, a munților Maramureșului și Rodnei la est, a Depresiunii Băii Mari și Câmpiei Someșului la sud și sud-vest.

De la canton, drumul se înscrie spre sud, pe DJ183 până în șaua La Cruce.

După 20 minute traversăm o pădure deasă de molid, unde panta devine din ce în ce mai accentuată. Poteca face o mică cotitură spre dreapta, pentru ca apoi să urce accentuat spre vest până la stâncile ce stau izolate pe flancul sudic al vârfului Brezele – 1253 m, la liziera pădurii.

Aceste stânci, ca niște colți uriași, nu sunt altceva decât martori ai eroziunii exercitate în timp de nemiloasele intemperii ale naturii.